26 iunie 2015

JUSTIȚIA! SĂRĂCIEI – Pildă Orientală

JUSTIȚIA! SĂRĂCIEI
PILDĂ ORIENTALĂ



Cică era  o Lume cu mulți săraci, foarte mulți și câțiva bogați, câțiva, însă unul, Dânsul, era tare cu moț de bogat. Și toți ce vroiau a trăi veneau la Dânsul să ceară, că prin alte mijloace nu era chip, nu era cu putință să ai. Și Dânsul era deosebit de bogat, de inteligent, mai multe creiere superioare ridicate la putere mare.

Dânsul discuta cu omul, vedea ce are în cap sau căpușor, ce idei are, cum vrea să investească bănuții, să-i cheltuiască, să-i risipească și dacă nu-i convenea ceva pe bună dreptate, pe Bună Dreptate ți-l omora  pe cerșetorul Prost și risipitor, mama lui de mort.

Tot așa de s-a dus vestea dar oamenii mici și mari, nătărăi și cu scaun la freză făceau coadă la el, la Dânsul. Pe foarte mulți îi omora fără milă iar multora le dădea, și sume frumoase, trebuie să mărturisesc. Și era generos, foarte. Ălora cu Sclipici pe creier le dădea sume mari, generoase, ălora cu Sclipici pe haine le înfigea ace în creier rapid și silențios, nici nu știa omul de ce a murit sau că a făcut asta, nu merita să aibă această deosebită ocazie sfântă. Și omora în stânga și în Dreapta, dar și dădea bani în stânga, dreapta, sus și jos. Mai ales. Și tot așa.

Până auzi că într-un ținut îndepărtat și întunecat, cu oameni deosebit de proști, mulți pe centimetru pătrat, exagerat și revoltător de proști se află un creier aproape la fel de puternic ca al Dânsului. 

Nu l-a apucat imediat benga de invidie, că era puternic. Dânsul, auzind aste vorbe, imediat s-a interesat și cică omul era tare necăjit, sărac …dar voia cu insistență să facă ceva în Viață și să ajute oamenii deși nu era lăsat nicicum. Se ridica puțin și cineva îl trântea la loc, jos. Se ridica puțin, iar la loc, jos. Când era jos  -că stătea mai mult jos-  NU era ajutat să se ridice niciodată, cu desăvârșire, chiar niciodată! Mulți îl lăsau acolo dar cei mai mulți, majoritatea îl loveau când era la sol, altfel nu ar fi avut nicio șansă, unu nu ar fi avut, nu avea cum. Când un om e la pământ nu-l ajuți, îl ignori, dar măcar lasă-l, nu, tu îl lovești când e căzut. Bun…și ajunge năpăstuitul ăsta în fața Dânsului, a avut Dânsul grijă de asta, ținea neapărat și iată! că se aflau față în față …Nu l-a întrebat nimic, deși era tare curios, dacă vrea sau nu bani, dacă știe să facă ceva bun cu ei. Putea să-i risipească și nu i-ar fi păsat, ba chiar ar mai fi primit și fost primit.

Și vroia să-i dea o sumă astronomică dar înainte îl întrebă: 
Vrei cutare sumă? 

În funcție de răspuns trăia sau îl omora, ăsta era examenul său, nu trebuia să demonstreze a ști chibzui sau înmulți banii, trebuia să răspundă de vrea bani sau nu. 
Te omor sau te las în viață. Vrei bani, sau nu vrei bani?
Înainte de a răspunde Da sau Ba întreabă-te pe TINE: 
I-A RĂSPUNS CEVA, L-A BĂGAT PE DÂNSUL ÎN SEAMĂ?