27 iulie 2016

Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb

Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb
(1964)

 

Războiul e prea important pentru a fi lăsat în seama generalilor


Dr. Strangevelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb sau pe scurt Dr. Strangelove e un film satiră turnat în timpul Războiului Rece despre Războiul Rece, când arta a pătruns în realitate asemeni producțiilor lui Chaplin (The Great Dictator).

Dr. Strangevelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb e adaptarea romanului (serios) scris de ofițerul de aviație britanic Peter George, publicat în SUA cu titlul Red Alert și în UK ca Two hour to doom. Lui Stanley Kubrick cartea i-a plăcut foarte mult, dar, considerând că oamenii erau atât de speriați de amenințarea unui război nuclear, încât n-ar mai fi reacționat decât prin apatie la un documentar sau o dramă pe această temă, cineastul a decis să-și surprindă publicul și să-l facă să privească în față perspectiva exterminării globale, folosind tactici cât mai amuzante și mai provocatoare, împrumutate din filmele de animație.


Ecranizarea te introduce direct în război, anunțat prin dialogul dintre generalul Jack Ripper și colonelul Mandrick, căruia i se ordonă să aplice Planul R pe fictivul motiv că rușii au atacat SUA și care presupune o confruntare nucleară a forțelor aeriene. Deși situația, obiectiv vorbind e destul de gravă, generalul Burk Turgidson și secretara acestuia, dar în special generalul, tratatează Planul R destul de superficial.


La începuturile sale, regizorul și co-scenaristul Stanley Kubrick despre care s-a spus că ar fi fost folosit de guvernul american pentru trucarea aselinizării din 1969, oferă niște date secrete publicului, la care doar cei din sistemul militar aveau acces. După terminarea și rularea producției pe marile ecrane, se vehiculează că acesta ar fi ajuns în atenția mai-marilor guvernului iar după ce ar fi trucat aselinizarea, Kubrick a primit o sumă foarte mare de bani cu care a reușit să-și finalizeze proiectul 2001 Odiseea Spațială, producție care avea să devină concurentul filmului Solaris regizat de Andrei Tarkovski, căci până la urmă, în Războiul Rece a existat și o luptă culturală, care după părerea mea, în acest caz singular a fost câștigată detașat de ruși (Tarkovski)

Revenind la film, transmisia civilă pe care colonelul Mandrick o aude într-unul din radiourile confiscate la comanda lui Ripper, e un semnal că nu există un conflict nuclear real pe care să-l exercite forțele aeriene ruse, iar Pentagonul a făcut un exercițiu spre a le testa vigilența.


Însă nici despre asta nu fusese vorba, ci doar de nebunia unui general american, ajuns din greșeală "la butoane" care are niște teorii ale conspirației despre comuniști și despre ruși în general, privind puritatea apei, fluorizarea apei, a alimentelor, plus alte bazaconii care sunt destul de amuzante. Puritatea și esența fluidelor noastre e un element fascist din timpul celui ce-al Doilea Război Mondial pe care-l întâlnim la generalul Ripper, singurul care știe combinația de trei litere ce poate întoarce bombardierele spre a nu ataca Rusia fără motiv și a evita astfel extincția rasei umane, lucru ce-i este adus la cunoștință președintelui american la Pentagon în "War Room" (Consiliul de război) de către generalul Turgidson.


Datorită ordinelor președintelui, se insistă ca generalul Ripper să fie contactat, dar pentru că generalul a ordonat întreruperea oricărei forme de comunicații iar militarii au ordin direct din partea respectivului general să apere baza și să tragă în oricine, chiar de au uniformă ca a camarazilor săi, aceștia încep să se împuște unii pe alții. Ca la Revoluția Română. E o vorbă în armată: "Ordinul se execută, nu se discută". E vorba de o spălare gravă a creierului, o manipulare de natură obedientă până în cea mai sensibilă parte a procesului psihic cognitiv superior, una despre care am mai vorbit în alt articol - spălare pe creier pe care o cunosc cei care au făcut armata. Spălarea pe creier în secvența de față e atât de gravă încât cei care apără baza își spun că uniformele camarazilor săi sunt cumpărate de ruși de la centru de echipamente. Sunt asemănări între ce zic eu aici și Revoluția Română, nu? Sau sunt prea necopt să am dreptul de-a vorbi despre așa ceva?


În timpul tratativelor din "War Room", la care participă și ambasadorul rus, se află o veste nu tocmai plăcută, înaintea scenei haioase cu lupta dintre ambasadorul rus și anti-comunistul general Turgidson: Datorită planurilor nebunești de-a ataca cu forțe aeriene nucleare Rusia, există pericolul de-a se declanșa "Dispozitivul Infernal".


Dispozitivul infernal e un fel de bombă defensivă pentru astfel de atacuri, creată în munții Arctici din Jukov iar ambasadorul rus anunță despre existența acesteia cu voce tare în urma convorbirii pe linia roșie cu președintele rus în "War Room".


Un dispozitiv menit să distrugă toate animalele și toți oamenii de pe Terra. Apariția doctorului Strangelove cel care dă titlul filmului, omul de știință nebun care dă explicații și care încearcă să liniștească persoanele din cameră, are atributele de a fi un savant nazist care și-a schimbat cetățenia și numele din Merkwurdiechliebe. Știu, și mie mi-a fost greu să citesc numele.

Plancarda din cadrul bazei militare unde au loc conflicte armate "Peace is our profesion" dă iarăși filmului o notă amuzantă și neserioasă. E un alt element haios în ciuda unui subiect despre care nu se poate spune același lucru: Amenințarea nucleară. În cele din urmă, generalul Ripper se sinucide pentru a duce în mormânt codul de întoarcere a bombardierelor, iar colonelul Mandrake e capturat dar reușește să-i transmită președintelui codul după ce inițial l-a descifrat. Ce altceva putea fi decât o idee din mintea bolnavă a generalului Ripper? POE (Purity of Esence) (Peace on Earth). Rămâne așadar să avem un story cu happy-end sau poate nu. 

Dacă ești curios, te invit să vezi această producție semnată Kubrick, una din puținele comedii-capodoperă de-a lungul istoriei cinematografiei.

Alt element care ar putea fi considerat amuzant este că Dr. Strangelove îl numește pe președintele SUA în repetate rânduri mein fuhrer, ca un tic ce-l are alături de mâna sa care nu se poate opri fie din a-l strânge de propriul gât, fie de-a saluta în stil nazist.


Ca o concluzie, filmul e unul ușurel, dar nu pentru oricine. Vor exista tot timpul persoane atât de exigente care-ți vor bate obrazul că au pierdut fie Transformers, fie The Expendables. Mai am de adăugat faptul că finalul e apocaliptic de bine realizat, plin de cadre în care explodează bombe ca cele de la Hiroshima și Nagasaki dar și ca cea cu hidrogen produsă și detonată în anii '50 în mijlocul Pacificului când americanii au ras o insulă de pe fața Pământului. Nu știai? Păi... după 50 de ani, informațiile clasificate se desecretizează. Și dacă am dat și spoilerul final, ăsta nu e câtuși de puțin un motiv din cauza căruia să nu te invit a vedea ecranizarea, care pe cât de bine realizată e, pe atât de inteligentă și plină de umor e.

Întrebarea mea ar fi cum de a avut Kubrick acces la informația despre bomba cu hidrogen ca experiment american al anilor '50 plus la alte informații militare reale neaccesibile publicului, că despre cadrele cu imaginile apocaliptice se pot face multe speculații mai ales când ești regizor și te ocupi cu așa ceva.