25 decembrie 2018

Și ce dacă ești om?


Eu sunt om şi nimic din ce este omenesc nu mi-e străin.
Nu știu cine dracu’ a zis-o, dar cineva trebuie să o fi spus din moment ce este atât de cunoscută.

N-am înțeles şi nu voi înțelege niciodată, natura mândriei de-a fi om. Se ştie că omul în însuşi natura sa e o ființă marcată profund de răutate. Omul e un animal diabolic, suntem ghidați de impulsuri agresive, iar nu cu mult timp în urmă (raportat la etapele evoluției omului) ne mâncam între noi. În unele triburi din Africa sau Australia, și acum se comit acte de canibalism. Fac pariu că omul și carnea de om sunt deosebit de delicioase.

Să fii mândru că eşti om, că eşti în vârful lanțului trofic, şi atunci când te caci nu rişti să fii mâncat de alt animal, ăsta da motiv de mândrie.

Am otrăvit apa şi solul, am tăiat și tăiem principala noastră sursă de oxigen – copacii. Am înfăptuit cele mai cumplite orori de-a lungul istoriei (inventarea torturii, războaie de o cruzime ieșită din comun, arderea pe rug, holocaustul, sisteme de penitență concepute să mutileze psihicul și fizicul, terorismul).
Să te mândreşti că eşti om pentru că eşti cea mai inteligentă făptură de pe pământ, datorită mărimii creierului raportată la greutatea corpului… Atât de inteligenți suntem că eram pe punctul de autoextincție, după ce nu cu mult timp în urmă, exista riscul major al atacurilor nucleare. Și nici acuma nu suntem departe de autoextincție, Doamne-ajută!
Eu nu mă mândresc cu faptul că sunt om, mi-e ruşine chiar. Dacă aş fi avut posibilitatea să aleg ce să fiu, aş fi ales să fiu  pasăre, dar nu d-aia liberă, care să zboare și care nu-și face griji asupra hranei, pentru că, nu-i așa, Dumnezeu i-o asigură. Nu acea pasăre liberă care zboară și care e pusă pe drapelele unor state cum ar fi Kiribati. Nu! Aș fi ales să fiu cocoş de curte, într-un harem de găini. Om, auzi! Pfff…!