05 decembrie 2018

Inglourious Basterds


Inglourious Basterds
(2009)

 
"I have a message for Germany. That you are all going to die. And I want you to look deep into the face of the Jew that is going to do it! "
 
Mă întreb dacă poate fi ceva mai încântător la un film din categoria război, decât premisa unui Brad Pitt în rolul de locotenent al armatei americane care vânează naziști pedepsindu-i cu moartea apoi cu tăierea și deținerea ca trofeu a scalpului. Oare poate fi ceva mai încântător la un film cu naziști și evrei (La vita è bella, Lista lui Schindler, Pianistul, Evadare din Sobibor. Zwartboek, etc.) în care rolurile de vicitmă-agresor se inversează? Ei bine, în capodopera lui Quentin Tarantino - Ticăloșii fără onoare (Inglourious Basterds) avem toate aceste elemente precum și alte condimente care dau filmului o alură ușor comică pe alocuri, dar mai mult tragică spre dramatică, cu cadre sângeroase, pline de brutalitate, dar convingătoare. Tipic lui Tarantino de altfel.

Pe lângă palmaresul demn de un film de colecție (Un premiu şi 7 nominalizări Oscar, un premiu şi 3 nominalizări Globul de Aur, un premiu şi 5 nominalizări BAFTA, un premiu şi o nominalizare Cannes), Inglourious Basterds are o distribuție cu actori din primul eșalon: Brad Pitt, Mélanie Laurent sau Christoph Waltz

Plutonul comandat de Lt. Aldo Raine (Brad Pitt) are o reputație proastă, aceea de fără onoare, care dă și titlul filmului, dar cine are astfel de pretenții precum reputația, când la mijloc e scopul vânătorii de naziști și când denumirea e dată de naziștii înșiși, și mai ales în circumsanțele ororilor umane din timpul WW2?


Mi s-a atras atenția de către un specialist în domeniu, că recenzia nu cade niciodată pe poveste, aceea fiind cunoscută în linii mari de toată lumea. De toată lumea care a văzut filmul, firește. De aceea, nu vreau să insist pe desfășurarea acțiunii, nici măcar nu voi expune micul și nelipsitul sinopsis. Un trailer e mult mai în măsură să atragă atenția asupra principalelor puncte cheie. În schimb am să încerc următoarele observații tangențiale pe marginea filmului și voi menționa plusurile și minusurile acestuia. 

Producătorii au considerat că nu e politically correct să arunce responsabilitatea vânătorii de naziști pe un comando israelian spre exemplu, pentru că asta ar fi echilibrat talerele balanței în favoarea nemților. Apoi, complotul asupra înalților funcționari care trebuiau să vină la premiera filmului lui Joseph Goebbels (ministrul propagandei în timpul războiului), e atribuită unei domnișoare, care oricât de capabilă, inteligentă și cu dorință de răzbunare ar fi, n-ar avea cum să reușească de una singură (sau mă rog, împreună cu ajutorul iubitului ei african) ceea ce voia să înfăptuiască. S-a întâmplat ca scenariul -ficțiune în proporții covârșitoare- să presupună un dublu complot: Cel al plutonului comandat de locotenentul Aldo Raine ajutat de spioana britanică Bridget von Hammersmark (Diane Kruger) și cel al proprietariului cinematografului în care s-a ținut respectivul eveniment - Shossana Dreyfus (Mélanie Laurent).


Despre ce complot e vorba și dacă el a reușit, rămâne să descoperi singur.

Ca minusuri acestei producții aduc în discuție, că: 
1. Se bate prea mult moneda asupra deconspirării ofițerilor americani, fie prin accentul cu care vorbesc germana sau italiana, fie prin gesturi care conform culturii sociale ale unui popor îi sunt atribuite. (exemplul indicării cifrei trei cu degetul arătător, mijlociu și inelar în loc de degetul mare, arătător și mijlociu). Pare cumva că pentru ofițerii naziști suspiciunea atinge puțin zona de paranoia.


2. Chapter 4 - Operațiunea KINO acaparează mai mult de jumătate din producție, iar mie personal mi-ar fi plăcut să văd mai multă acțiune din partea ticăloșilor fără onoare. Ceva similar cadrelor din pădure.

Ca plusuri amintesc: 
1. Ingredientele comice cum ar fi dialogurile în care e implicat colonelul Hans Landa (Christoph Waltz) cu militarii americani sub acoperirea unor producători de cinema italieni. 
2. Dialogurile între colonel și diverse personaje sunt excelente iar discursul acestuia cu diferite ocazii e unul impecabil, coerent și remarcabil de inteligent care presupune ajungerea la o concluzie printr-o succesiune de întrebări și răspunsuri. 


3. Ideea de-a inversa rolurile agresor-victimă într-un film cu naziști și evrei.
4. Jocul actoricesc a lui Cristoph Waltz
5. Jocul actoricesc a lui Brad Pitt.
6. Filmul nu adoptă un punct de vedere moralizator de-o parte sau de alta a taberelor implicate în conflict. Ororile sunt înfăptuite în aceeași măsură în care sunt înfăptuite de cealaltă tabără. 
7. Se întrepătrund două tabere cu țel comun, ce par că nu au nicio legătură la începutul filmului. Aceste două povești se întâlnesc într-unul dintre cele mai crude, violente, rapide și strălucite puncte culminante surprinse vreodată în vreun film.

Trebuie să fac cunoscut că recenzia asta are un tip de prezentare și discurs ușor dubitativ și pe alocuri e lipsit de conținut sau chiar de sens pentru cine n-a văzut producția, iar aceasta pentru că le este dedicată și lor, nu vreau să dau nici cel mai mic spoiler. Mai ales asupra acestei producții. Observațiile făcute de mine nu constituie nicidecum spoiler în maniera în care au fost făcute.

Și mă întreb, oare de ce simt nevoia să mă justific?! Ceea ce urmăresc cel mai mult este să nu dau verdicte, să evit abordările autoritare de mare cunoscător. Sunt doar un mare iubitor al filmelor artistice și atât. Iar când unul îmi ajunge la suflet vreau să-l desfac în bucăți, să-l comentez, să fac observații și mențiuni. Iar Inglourious Basterds alături de multe altele comentate pe acest blog, este un astfel de film!