07 mai 2015

Optimiști și pesimiști – ignoranți și inteligenți de fiecare parte a baricadei


Optimiști și pesimiști
-proști și inteligenți de fiecare parte a baricadei


Lumea are impresia greșită că există două tipuri de oameni: optimiști și pesimiști. Primii sunt inteligenți iar cei din urmă proști, concluzie pe cât de superficială pe atât de falsă. Lucrurile însă stau cam așa: Există optimiști proști, optimiști inteligenți, pesimiști proști și pesimiști inteligenți.

1. Optimiștii proști. Sunt oameni care nu au înțeles prea multe de la viață, care au toate motivele să se arunce în fața trenului dar se autoamăgesc că prin simpla gândire pozitivă o să se îndrepte lucrurile. Filosofia asta cu gândirea pozitivă au cules-o din cărți gen The Secret sau alte cărți de dezvoltare personală, genul ăla cretin de literatură care a invadat rafturile librăriilor de nu mai au loc cărțile valoroase de ele. De regulă nu au înțeles prea multe din acele cărți pe care le-au citit în timp ce stăteau pe budă dar au înțeles ei că trebuie să fie cumva. Că dacă mergi așa cu zâmbetul pe muie și te gândești cu credință că o să câștigi la loto vei avea parte numai de lapte și miere și la un moment dat vei deveni de succes și bogat încât te vei băși în mătase. Trebuie doar să insiști. Categoria asta de oameni sunt cei care arată cu degetul spre ăia care nu gândesc pozitiv și îi judecă din cauza frustrării lor neștiute că acea gândire pozitivă nu a dat (încă) roade.


2. Optimiștii inteligenți. Sunt oamenii care au succes în viață datorită aptitudinilor dar și datorită conjuncturii și oportunităților. Succesul ăla le dă o satisfacție morală și o stare de bine indiferent de cum e vremea afară și îi motivează să zâmbească în continuare. Nu judecă și nu arată cu degetul spre ăia care nu gândesc pozitiv. Sunt persoane care de regulă își văd de treabă dar care nu ratează ocazia să-ți tragă un șut în cur dacă i-ai călcat pe coadă în toată bunăvoința lor. 


3. Pesimiștii proști. Sunt oameni care au toate motivele să se arunce în fața trenului dar nu se autoamăgesc că vor deveni bogați prin simpla gândire pozitivă și apăratul de muște cu pliciul în mână. De regulă, sunt persoane fără aptitudini, fără motivație și complet reticenți față de schimbare. Au impresia că le știu pe toate și în orice lucru bun găsesc ceva care să nu le convină. Iar dacă nu găsesc caută ca disperații nod în papură până găsesc ei în cele din urmă ca să aibă o satisfacție în toată autosuficiența lor pesimistă de oameni blazați și trecuți prin viață ca gâsca prin apă.
4. Pesimiștii inteligenți. Sunt persoane cu aptitudini și motivație suficient de puternică încât să facă lucrurile să meargă bine dar cărora sistemul social și cele trei categorii de oameni mai sus enumerați le pun bețe în roate în mod sistematic. Pesimismul lor vine în general din frustrarea că oameni care ar trebui să lucreze ca femei de serviciu la Kaufland ocupă funcții de decizie și conducere iar oamenii competenți care-și dau interesul și care au citit la viața lor ceva mai mult decât o etichetă de produs sau un citat motivațional spus de Tony Poptămaș lucrează ca manipulanți de marfă în depozite sau femei de serviciu în Kaufland. Aceste persoane sunt deschise către schimbare și încearcă prin toate mijloacele să se dezvolte permanent, să investească în ei ca oameni, să se reprofileze și să se recalifice dar feed-back-ul primit în mod sistematic de mediul social le dă o atitudine blazată și reticentă care îi transformă în persoane pesimiste.

Tu din ce categorie faci parte?