09 mai 2015

Carte, soră de beție

Titluri de cărți valoroase 

Viața-i o carte, deschisă
Deschide-ți mintea,
Învață!



Dacă ți se pare cunoscut ce urmează, da, nu ai un deja-vu, cum eu deja am avut, să știi că tot eu am publicat și acolo, pe forumul cultural
http://www.HanuAncutei.com – ARTA de a conversa

Sub pseudonimul ROGVAIV

Nu e gargară, e pastilă. Pastila de cultură.
Nu îmi permit să fac recomandări în mod public despre valoarea unor cărți către un auditoriu pentru că nu știu dacă sunt eu în măsură să emit astfel de judecăți de valoare. Îmi permit însă să-ți recomand ție dacă tot ai aterizat pe blogul ăsta accidental sau nu. Îți menționez numele unor titluri care pe mine m-au impresionat și care cred că ar avea dreptul la ceva mai mult loc într-o librărie, măcar pe un raft separat/special de tip vintage sau mai știu eu ce termen din ăsta de hipstăreală. Că restul de Dezvoltarea Personală e strict și nimic mai mult decât risipă din minunații noștri copaci.
Și le luăm în ordine după clasificarea tipului de comunicare și de limbaj:
Din categoria beletristic sau artistic,
pe poziția incontestabilă
1. F.M. Dostoievski – Frații Karamazov
2. G.G. Marquez – Un veac de singurătate
3. Henryk Sienkiewicz – Quo Vadis?
4. E.M Remarque – Nimic nou pe frontul de Vest
5. Franz Kafka – Castelul (un gen de literatură versat, numit literatură absurdă care își lasă cititorul perplex)
6. Charles Dickens – Marile Speranțe
7. Vicente Blasco Ibanez – Printre portocali [dacă preferi genul love story, dar expusă într-un mod de-a dreptul excepțional, și nu sunt cuvinte exagerate. Un autor care a ajuns la performanța de a trăi (bine) exclusiv din scris]

Din categoria științific nu ar fi ceva de adăugat în afara celor 4 domenii fundamentale ale științei (în ordinea asta) matematică, fizică, chimie, biologie cu o acoladă înaintea tuturor = logică.
O să recomand niște titluri din categoria „popularizarea științei” genul ăla de literatură care ar fi trebuit să invadeze rafturile librăriilor și să fie consumate de o parte cât mai mare a populației, că doar de-aia e numită „popularizarea științei”. Nu căcaturi gen The Secret! sau Adevăr Divin, adevărul rahatului, îmi scuzi termenul de import turcesc.
1. Stephen Hawking – Scurtă istorie a timpului (o carte fenomenală vândută în peste 50 de milioane de exemplare care s-a bucurat recent și de un film laureat al Oscarului)
2. Ian Stewart – Îmblânzirea infinitului sau Povestea matematicii
3. Paul Davies – Ultimele trei minute (a nu se confunda cu Steven Weinberg – Primele trei minute)
4. Jonh D. Barrow – Cartea infinitului
5. Mario Livio – Este Dumnezeu matematician?
6. J. Allen Hynek – Experiența OZN
7. S. L Valdgard – Pământul și Universul (o lucrare științifică ceva mai veche care mi-a căzut în mână pe când eram foarte tânăr prezentată într-un mod neconvențional. De ex. Imaginează-ți că dintr-o dată forța gravitațională a dispărut – iată cum ar arăta Pământul și societatea ș.a.)

Din categoria oficial-juridic-administrativ
Codul Penal al României sau cel al țării în care trăiești. Ai putea zice că glumesc!
Din categoria publicistic/jurnalistic aș putea să-ți recomand câteva publicații de afară care merită băgate în seamă (VICE – Calea către Iluminare, care a apărut timid și la noi) și din România (Academia Cațavencu, transformată în Cațavencii) iar dintre titluri, fără discuție memoriile lui Alexandr Soljenițîn – Arhipelagul GULAG,

un om fără nicio legătură directă cu mine în afara datei nașterii lui (zi, lună) care corespunde cu cea a nașterii fratelui meu și data morții lui (zi, lună) care corespunde cu cea a nașterii mele și poate puțin cu faptul că am trecut și eu puțin prin acele sisteme de penitență concepute de mintea umană. Na, că am făcut și un pic stil publicistic.


Iar la colocvial bubuie Facebook toată ziua și noaptea de colocvial. Sau mergi la piață.
În ziua de azi se scrie mai mult ca niciodată și se citește mai puțin ca niciodată.
Și lasă dracului Facebook, și blogurile și pune mâna pe carte, serios, se anunță vremuri grele, să ai cu ce să te ștergi la nas, dar după ce le citești, nu înainte. Vremurile de se anunță te prind nepregătit, știi vorba cântecului celor de la Paraziții, nu? Fii pregătit!
Ține minte că mintea conduce pumnul, nu invers!