19 noiembrie 2020

Sistemul medical din județul Covasna mi-a arătat că statul român se pișă pe cetățenii săi

Acum 20 de ani, m-am mutat în județul Covasna și copil fără boli n-am avut contact cu doctori sau spitale, nici măcar cu medicul de familie să-i cer scutire când chiuleam de la liceu. Îmi cumpăram una și aia era.

Pe la 17 ani, se îmbolnăvise maică-mea, o durea rău coloana și ne-am hotărât să mergem la policlinica din Sf. Gheorghe pentru a o vedea un doctor. Asta acum foarte mulți ani, o iau cu începutul. Ei bine, ce îmi amintesc eu, e că era un doctor în trecere prin fața ușii cabinetului său și când maică-mea l-a abordat au avut un scurt dialog și i-a zis vă rog frumos domnu' doctor, că mă doare, la care nemernicul a trecut mai departe și a ignorat-o ca și cum era un boschetar de pe trotuar care cerșește și treci cu vederea peste el. Încerc să mă abțin, să fiu cât mai moderat în discurs, atât pot spune, că dacă în prezent aș mai fi martor la o astfel de scenă, n-aș mai fi responsabil pentru actele mele. După o vreme, mama s-a operat la Brașov de hernie de disc și s-a uitat povestea.

Cam tot în acea perioadă o vecină de la noi care a și murit între timp avea probleme cu tensiunea arterială, și a chemat ambulanța. Și o chema în repetate rânduri iar din povestirile aparținătorilor, echipajul cu care era dotat ambulanța era format dintr-un șofer miserupist care în timp ce femeia agoniza și făcea crize, întreba liniștit de carnet de sănătate și de asigurare, nici vorbă de primul ajutor sau altceva. Ăla e considerat erou din prima linie azi, hai să-l prea-slăvim.

Să trecem la cazurile mele. Avusesem prin 2010 o spondiloză lombară tratată precoce, dar mai erau semne reziduale, așa că mi-am făcut o programare la policlinica din Sf. Gheorghe, la cabinetul de neurologie. Bine, durerile erau destul de mari, dar neavând bani să mă tratez la privat, am așteptat să-mi vină rândul. Aia de la fișier mi-a comunicat că numai după 2 luni și ceva e disponobil domnu' doctor. În regulă, aștept două luni și când mă prezint în fața cabinetului, erau vreo 40 de persoane. Și am întrebat cetățenii, dacă a apărut medicul, dar acesta nu voia să-și facă simțită prezența. Era probabil ca dr. House, care fugea de muncă, spre deosebire de faptul că ăla e un film ficțiune iar personajul era realmente un geniu. Revenim. Ce a făcut domnul doctor? Și-a permis să nu vină la muncă! Am așteptat ca proștii 35-40 de oameni și medicul, pardon, nemernicul efectiv nu a venit la serviciu. Băi! Pe ce lume trăim? Pe ăștia nu-i controlează nimeni? Nu semnează nicăieri o condică de prezență, ceva, habar n-am! Mi se pare absolut strigător la cer! Deci ăla nu a venit la muncă, despre ce vorbim aici?

Mai departe...

Văzusem pe la televizor acum mulți ani, o campanie de donare de sânge. Era chiar și o reclamă mișto cu niște chirurgi în sala de operație pregătiți cu de toate dar neputincioși în fața crizei de sânge. Așa că ne-am gândit eu, fratele meu și iubita lui să mergem la centrul de transfuzii, să donăm sânge. Bună dimineața (era vreo 9 ceasul) am venit să donăm sânge. S-a uitat aia zâmbitoare la noi, vâzându-ne tineri și dornici să facem un bine și ne dă un răspuns care ne lasă uimiți și confuzi: Nu este doamna doctor aici, veniți mâine. Frate-miu atât de nervos era încât a vrut să semnaleze presa, iar într-o discuție cu cineva, mi-a spus pe bună dreptate, că dacă se afla că aia de la transfuzii nu era la post în acea criză națională de sânge, când au venit donatorii, zbura în secunda doi din serviciu.

Bun, asta a fost doar încălzirea, credeai că le-ai auzit pe toate?

În 2015 am avut unele simpome ce aduceau a peritonită nici acum nu știu ce era exact, nu mi-a tradus nimeni ecografia, cert e că era ceva rupt în intestinele mele, în zona abdominală și am agonizat timp de 10 ore în care echipajul de la ambulanță a început să râdă de mine la strigătele mele de durere. Medicul de gardă de la UPU Sf. Gheorghe a avut un comportament absolut mizerabil, motiv pentru care le-am făcut plângere penală la poliție, la consiliul județean și la colegiul medicilor. Mi-au cerut analiza toxicologică crezând că sunt vreun drogat și îmi amintesc că atunci când m-au întrebat dacă sunt alergic la ceva, le-am spus că doar la înțepătura de albine. Personalul medical a început să râdă când medicul de gardă și-a permis să facă o glumă cu Nu avem albine aici, iar acolo era distracție la superlativ și se râdea în hohote. Am plecat în șlapi din mizeria aia de spital, m-am dus la gară și am luat trenul către Brașov. La 4 dimineața am ajuns la Spitalul Județean Brașov cu un taxi de la gară, pentru că ar fi trebuit să aștept și să dau iar explicații dacă aș fi sunat la 112. La ora 14.00 ziua precendentă am chemat salvarea din județul Covasna care m-a transportat în hohote de râs și batjocură la Sf. Gheorghe, iar la 4.00 a.m. am ajuns la UPU Brașov, timp în care am agonizat și am trecut prin niște chinuri teribile.

Nu știu parcă m-am consumat destul și nici nu mai pot să-mi duc la capăt articolul după schiță. Să detaliez despre cum am ajuns în 2016 la UPU a Spitalului Județean Covasna și un pulică de douăzeci și ceva de ani se comporta de parcă spitalul era moștenit de la tac-său când stătea ca șeful pe scaunul ăla în care scria și avea o atitudine de director? Că i-am zis că nu doresc nimănui să treacă prin ce trec eu și bizonul mi-a răspuns că cine vă credeți? doar pentru că era și este foarte-foarte prost și nu cunoaște limba română suficient de bine încât să facă diferența? Chiar, cum îi angajați pe ăștia care nu știu româna la perfecție într-o instituție publică a statului român? Suntem în ținutul secuiesc, de aia nu? Toată lumea de la noi din comunitate știe că dacă ai probleme grave de sănătate și ajungi la Sf. Gheorghe, nu mai scapi viu. Mori efectiv! E un fapt, chiar se vorbește în termenii, păi unde l-au dus, la Sfântu Gheorghe, sau la Brașov? Că dacă l-au dus la Sfântu Gheorghe nu mai are nicio șansă, moare cu zile. 

Eu am relatat experiențele mele directe, nici nu vreau să mă gândesc ce se întâmplă cu muribunzii care mai mult ca sigur așteaptă pe o targă și sunt ignorați, ca domnul Lăzărescu din filmul lui Cristi Puiu din anul 2005 care voia să atragă atenția asupra acestui sistem infect ai cărui oameni trebuie stârpiți. 

Și apropo de muribunzi și de cât de superficial sunt tratați aceștia, trebuie să aduc în discuție și cazul tatălui meu, chiar dacă mă afectează. Înainte de a chema ambulanța, acesta a tușit sânge având probleme la plâmânii, era cu un picior în groapă, amețit, nu putea sta în picioare, iar personalul de pe ambulanță, cei care sunt considerați eroii din prima linie și pe care ar trebui să-i respectăm, ba chiar să-i prea-mărim și slăvim, i-au spus tatălui meu să meargă pe propriile picioare până la salvare. Bă, jigodiilor! Bă putorilor! Vă era lene și să aduceți targa și să-l cărați 5 metri? Taică-miu era inconștient cu sânge pe față de la hemoptizie și i s-a cerut să meargă pe jos și să urce de unul singur în salvare! Ăștia sunt eroii din prima linie? Păi ăștia nu numai că nu trebuie considerați astfel, ci trebuie atârnați de vreo grindă într-un cârlig și agățați de limbă. Să mai menționez că nu m-au lăsat să-l văd în ultimele clipe de viață pentru că nu aveam papuci care costă 1 ban iar aceștia sunt vânduți cu 50 de bani și că n-am putut să-l vedem pentru că n-aveam niște căcaturi de monede de 50 de bani, ca să cumpărăm botoșeii ăia albaștrii de la un tonomat, care apropo, sunt o afacere pentru toți managerii de spitale? O my God! Am scris 100 de articole pe site-ul ăsta, dar la niciunul nu am simțit nevoia că vreau să omor pe cineva!

Calitatea morală josnică a celor care lucrează în sistemul sanitar de la infirmiere (bine, hai că ălea nu se pun) la asistente și medici, până la managerii de spitale în frunte cu toți ticăloșii și jigodiile de la minister face ca tragedia de la Piatra Neamț să pară ceva banal, la ordinea zilei. N-ar trebui să mire pe nimeni ce s-a întâmplat acolo, doar să ridici din umeri și să dai pe alt canal.

Iar ce se întâmplă la Sfântu Gheorghe..? Ar fi de completat, și de făcut observații dar prefer să mă abțin. Ăsta e sistemul medical din județul Covasna, o părticică infimă cu care m-am intersectat eu. Ce o fi pe de-a întregul? Sunt considerat extremist dacă proclam că toți miniștrii sănătății ar trebui puși în fața unui pluton de execuție? Cel mai probabil. La finele acestui articol indiferent cum îl considerați nu pot decât să vă doresc să nu ajungeți pe mâna doctorilor în general și a celor de la Sfântu Gheorghe în special și... 

multă sănătate!