25 ianuarie 2021

Poliția, unealta sistemului, nesiguranța cetățeanului - crâmpeie răzlețe

Mă gândesc cum să încep articolul asta, dar nu e o sarcină dificilă, având în vedere multitudinea aspectelor de care să mă leg. Dacă poliția ar fi lucrat în slujba cetățeanului, și ar fi fost un ajutor real, nu aș fi scris asta. Că m-aș fi gândit: Băi, ce fac dacă mi se întâmplă o nasoală? Apelez la poliție. Nu, nu mai apelez! Am apelat, și de fiecare dată am fost păgubit sau mi-am luat țeapă. Pentru că poliția este unealta sistemului și nesiguranța cetățeanului. Eu, când văd un polițist, mie nu numai că nu-mi induce siguranță și încredere, ci dimpotrivă, mă simt mai în nesiguranță și mai speriat. 

Și o spun asta ca cetățean fără cazier, care respectă legea și-și vede de treaba lui. Un cetățean care mai mult de atât, a trecut prin instituția lor de formare, prin cuibul lor, și știu ce specimene sunt majoritatea: maneliști, lingăi, turnători, fii de milițieni și gherțoi șmecheri fără educație sau cultură. 

Acum mulți ani, am scris articolul ăsta care a adunat la mine vreo 15.000 de vizualizări, pe nationalisti.ro vreo 25.000 iar pe deveghepatriei peste 50.000. Îmi aduc aminte și acum că un cadru didactic de la școala de poliție care preda etica și deontologia profesională, a menționat despre un polițist că nu a luat șpagă, iar pentru asta a ajuns în centrul atenției. De ce simțea nevoia să se specifice așa ceva? Rămâne o necunoscută profundă, sau o imagine pentru a-ți face o idee cam în ce stadiu al evoluției pe scara socială eram în anul 2006. Dar crezi că acum suntem mai departe? Am uitat să menționez: Din cauza lor sunt invalid pe viață, și am căpătat o boală neuropsihiatrică cronică. Încă nedespăgubită.

Am fost bătut adesea fără motiv în localitatea mea, că na! fiind român, ți-o mai iei pe cocoașă dacă stai în ținutul secuiesc. Până în momentul în care am zis stop! Și m-am decis să merg la poliție să fac plângere, iar caraliul de pe-atunci, m-a amendat atât pe mine cât și pe cel care m-a bătut. Nice! Suma amenzii era una destul de mare – 700.000. În anul respectiv, nu mai țin minte exact, parcă 2002, 700.000 de lei îi făceai prin 5 zile de muncă silnică la adunat de cartofi, că na, eram copil și cam în felul ăsta puteai aduna banii ăia.

În anul 2007, am fost torturat în sediul poliției Avrig. Ceva de genul ultimei părți a clipului de față, numai că durata a fost mult mai mare. N-am înțeles nici acum de ce, și nu credeam că sunt în stare de asemenea cruzimi. Iar asta a condus la instituirea unor traume și mai mari.

Dacă trăiești pe planeta asta, știi că trupa Paraziții a fost dată în judecată pentru piesa antimiliție și sunt ferm convins, că unii din ei, în mare parte ștabi cu vechime și funcție s-au regăsit în versurile alea, altfel nu-mi explic de ce i-au dat în judecată și au cerut suma de 100.000 de euro.


Vi-l amintiți pe polițistul violator pedofil, care era numit de către colegii în ironie Vio? De ce s-a tolerat asta?  Dar cazul de la Caracal când fetița aia a strigat după ajutor, și ăla i-a zis să închidă telefonul, că știe el ce are de făcut? Polițiștilor le e frică doar de șefi. Ei asta urmăresc în timpul serviciului, când trece șeful pe acolo, ca să se vadă că-și fac treaba, și după, gata, asta a fost treaba lor. Cum să ajute cetățeanul? Tot ce poate face pentru el, e să-l amendeze. 

Iar unii din ei sunt atât de proști încât dacă prostia lor ar fi udă, ar stinge Soarele. Polițist cu gradul de comisar să fie agramat ai întâlnit? Eu da, dar să ai și o răutate în tine încât să fii împotriva părții vătămate, asta e greu de conceput. Făcusem acum ceva timp o plângere penală, iar organul de cercetare menționa în referatul cu propunere de clasare a cauzei că am fost legat și nu puteam să mă mișc pentru a fuma. Nicidecum nu a luat în seamă faptul că am fost chinuit 36 de ore, legat de pat și că m-am căcat și pișat pe mine la propriu. Suferințele astea m-au traumatizat profund, iar organul, în loc să facă dreptate, căuta ca disperata motive să claseze cauza. Din ce motiv? Luase șpagă? Era rău intenționată? Că proastă era sigur! Nu era în stare să copieze corect un articol din Codul penal în actul juridic de clasare. Din 205, făcuse 250. Aia nici de copiat nu fusese bună la școală. 

Iar polițiștii precum Marian Godină sunt cazuri excepționale și adesea, sistemul tinde să-i scuipe afară. Pentru ce le trebuie oameni cinstiți care apără dreptatea? Păi nu vezi că ne cam încurci băi băiatule? Ia marș afară, sau fă stânga împrejur!

Mi-e atât de silă de poliție încât nici nu mi-am dat silința să construiesc ceva legat ce ar fi fost mai mult decât suma părților. Doar crâmpeie răzlețe. Și dacă consideri că am aberat cu articolul ăsta, urmărește montajul de mai sus.