05 ianuarie 2021

PSIHIATRIA ESTE O CRIMĂ ÎMPOTRIVA UMANITĂȚII ȘI AR TREBUI SCOASĂ ÎN AFARA LEGII

De aproape 150 de ani, psihiatria se preface a fi o știință medicală și o ramură a medicinei. Nu este și nu a fost niciodată o știință sau un tip de îngrijire medicală. Psihiatria modernă este condusă de asumpții empirice nedemonstrate, prejudecăți medicale și opinii pseudoștiințifice. În psihiatrie nu există fapte stabilite în mod științific sau dovedite în mod independent. Psihiatria, de fapt, nu are legi sau ipoteze testabile sau teorii coerente și comprehensive. Psihiatriei îi lipsesc în mod evident probele sau dovezile științifice pentru a-și susține pretențiile și sloganele vehiculate în mass-media asupra existenței “bolii mentale” sau a “dezordinilor mentale”. 

După aproape 70 de ani de practici psihiatrice și cercetări, încă nu există un test diagnostic pentru schizofrenie sau pentru oricare din celelalte 300 de     așa-zise dezordini mentale enumerate în ediția curentă a Manualului Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mentale, care este în mod esențial o listă de categorii determinate de judecăți morale asupra, chipurile, comportamentului anormal, publicate și propagandizate de Asociația Psihiatrică Americană (APA). D.S.M.-ul este este biblia oficială a psihiatriei organizate. D.S.M.-ul este echivalentul lui Malleus Maleficarum din Evul Mediu, pe care Inchiziția spaniolă îl folosea pentru a identifica, stigmatiza și arde pe rug vrăjitoarele și ereticii. Vrăjitoarele, ereticii și țapii ispășitori de astăzi sunt etichetați ca bolnavi mentali sau schizofrenici.

Spitalele de psihiatrie prin accentul pe care îl pun pe controlul comportamentului pacienților prin programe de modificare a comportamentului de mare risc, prin “tratamentele” biologice, prin constrângerile fizice și mecanice, prin ușile și saloanele încuiate, prin camerele de izolare, întotdeauna au manifestat mai multe elemente fasciste.

Aș vrea să mă concentrez asupra celor trei: frica, forța și frauda.

Acestea sunt principiile și politicile călăuzitoare folosite pentru a controla cetățenii și grupurile din populație pe care liderii guvernului și alte autorități, incluzând poliția și așa-numiții experți în sănătatea mentală, îi judecă a fi dizidenți, problematici sau dificil de controlat. Spitalele de psihiatrie sunt foarte asemănătoare sistemului de închisori. În închisoare sau în sistemul corecțional, psihiatrii sunt folosiți ca și consultanți pentru a proiecta programe periculoase, neetice de modificare a comportamentului și pentru a îndeplini experimente medicamentoase de mare risc asupra prizonierilor. Sistemul psihiatric și sistemul închisorilor se folosesc de frică, forță și fraudă în scopul controlului social și pentru a pedepsi – nu pentru scopul de a trata sau de a reabilita, care ambele sunt eufemisme. Este sau ar trebui să fie evident, că tratamentul forțat este de fapt o pedeapsă. Acest tratament este în mod frecvent crud și de aceea ar trebui să fie interzis în toate statele lumii care au semnat Declarația Universală a Drepturilor Omului. Practic toate tratamentele din facilitățile psihiatrice sunt forțate, sau sunt administrate fără un consimțământ informat. Aceste tratamente sunt administrate împotriva voinței “pacienților” (prizonierilor) sau cu consimțământul obținut prin amenințarea pacienților cu consecințe mai rele sau cu consimțământul obținut ținându-l pe “pacient” (prizonier) în necunoștință de cauză cu privire la informații importante despre riscurile serioase sau despre alternative. Consimțământul informat în psihiatrie este o înșelăciune crudă – nu există.

Frica / Teroarea – “Teroarea acționează puternic asupra trupului prin intermediul minții și trebuie să fie utilizată în tratamentul nebuniei. Frica însoțită de durere și de senzația rușinii uneori a vindecat boala.” Acest lucru a fost scris cu două secole în urmă, în 1818 de dr. Benjamin Rush, părintele psihiatriei americane și primul președinte al APA, a cărui figură încă mai apare pe sigiliul oficial al Asociației Americane de Psihiatrie. Dr. Rush a recomandat și a folosit teroarea prin proiectarea cămășii de forță, a scaunului tranchilizant și a “fricii de moarte“ pe numeroși pacienți ai azilelor psihiatrice din secolul al 19-lea. Rush odată și-a închis propriul fiu    într-un azil psihiatric. Ce fel de tată!

Frica este o motivație puternică în inducerea conformității, obedienței și pentru a determina oamenii să se supună autorității. Istoric, inducerea și manipularea fricii sau a terorii mascate a fost întotdeauna o politică cheie și o practică în toate regimurile fasciste ca de pildă Italia în timpul lui Mussolini, Germania nazistă în timpul lui Hitler și Uniunea Sovietică din timpul lui Stalin – și de fapt sub oricare dictatură. Amenințarea cu pedeapsa, tortura și amenințarea că vei fi ucis, este destul pentru a produce frică, panică și teroare printre cei mai mulți dintre oameni. Dacă nu faci ceea ce ți se spune vei fi ucis sau vei păți lucruri mai grave.

După cum este folosită în psihiatrie, frica sau teroarea este mai selectivă, dar este larg răspândită și este puternică. În instituțiile psihiatrice, psihiatrii recurg în mod frecvent la șantaj pentru a-i controla pe cei      “incontrolabili”, pe cei dificili sau ne-cooperanți. Psihiatrii și alți terapeuți iși amenință pacienții cu încarcerarea de lungă durată sau pe perioadă nedeterminată, cu doze ridicate de neuroleptice sau “antidepresive” administrate forțat și/sau îi amenință să îi transfere în instituții psihiatrice de maximă securitate mai severe dacă nu se conformează, nu reușesc să urmeze ordinele doctorilor, refuză să își ia “medicația”, refuză să urmeze regulile instituționale sau își supără gardienii în vreun fel. În general țintind populația captivă de pacienți involuntari, aceste amenințări, în mod caracteristic provoacă frica, iar medicii psihiatrii știu acest lucru. De exemplu, acum câțiva ani, mai mulți pacienți și foști pacienți ai Queen Street Mental Health Centre, celebrul spital de psihiatrie sau psiho-închisoare din Toronto-Canada, spuneau că psihiatrii i-au amenințat că dacă nu se calmează sau nu se controlează vor fi transferați la Penetag, o diviziune a Oakridge Penetanguishene Mental Health Centre, o instituție de maximă securitate din Ontario pentru modificarea comportamentului, cunoscută pentru tratamentele aspre și brutale aplicate pacienților. Penetag a fost și încă este recunoscută ca o pedeapsă, una dintre cele mai barbare psiho-închisori din Canada. Trebuia să fi fost închis în urmă cu mulți ani, în special după relatarea unor abuzuri severe comise de psihiatrul Steven Harper.

Amenințarea pacientului cu constrângeri fizice sau cu regimul celular este de asemenea extrem de eficient în trezirea fricii în pacienți. În practic fiecare secție sau unitate psihiatrică, există un loc numit eufemistic “Camera tăcută” , o cameră goală și uitată asemeni unei celule, cu o saltea sau chiuveta, iar de obicei nu există toaletă sau paturi. În timp ce vegetează în “Camera tăcuta” pacienții sunt uneori strâns legați în 2 sau 4 puncte cu manșete de piele în jurul încheieturilor mâinii sau/și a gleznelor picioarelor, neputând să se miște ore întregi. Chiar simpla amenințare cu pierderea libertății, spitalizarea involuntară sau să fii închis într-o instituție sau secție psihiatrică împotriva voinței tale, fără nici un fel de proces sau audiere publică este destul pentru a-i speria pe cei mai mulți. În România, acestea sunt criteriile sau motivele principale pentru a fi închis într-o instituție psihiatrică: judecata de a fi bolnav mental, judecata de a fi în pericol de a te răni fizic pe tine însuți sau pe alții, judecata de a nu putea să-ți porți singur de grijă! Notați că aceste criterii sunt judecăți morale subiective ale comportamentului dizident, bazate pe observație și opinie, nu pe realități medicale sau științifice. În ciuda faptului că boala mentală sau dezordinea mentală, care este o metaforă pentru dizidență, nu a fost niciodată clasificată ca o boală medicală, doar medicii sunt autorizați legal să facă asemenea judecăți fatale.

În România, orice doctor poate semna o hârtie de internare care forțează un individ să fie închis în orice instituție psihiatrică pentru primele 72 de ore de observație și evaluare fără a fi nevoie de o hotărâre judecătorească. Doi alți doctori pot semna o hârtie de internare autorizând întemnițarea individului pentru încă 2 – 4 săptămâni.

Amenințarea sau faptul de a-ți pierde libertatea fiind închis într-o instituție psihiatrică, pentru zile sau luni este înspăimântător. Lipsa dreptului de a-ți putea susține cauza printr-un avocat în România, face ca dreptul de a face apel sau de a protesta să fie inexistent și acest lucru servește la sporirea fricii și disperării oamenilor. În spitalele de psihiatrie din România ți se confiscă telefonul la internare încălcându-ți-se dreptul de-a comunica cu membrii familiei sau cu un avocat. Simpla amenințare a unui tratament psihiatric forțat precum și tratamentul însuși, pot fi terorizante – de exemplu, electroșocurile de asemenea numite și terapie electroconvulsivă (ECT), dar mult mai precis numite spălare electroconvulsivă a creierului de câțiva supraviețuitori și critici ai acestui tratament printre care Leonard Frank. Încercă să-ți imaginezi teroarea lui și teroarea altora care au îndurat aceeași soartă. Spre surpriza multor persoane, acest tratament barbar care este de natură să distrugă creierul și memoria nu numai că există, dar se și dezvoltă în Canada și Statele Unite. Principalele lui ținte sunt femeile și persoanele în vârstă, în special femeile în vârstă.

Mai există apoi amenințarea medicamentelor psihiatrice numite “medicație”. Aceste chimicale ca de pildă tranchilizantele minore, antidepresivele și antipsihoticele ca de exemplu, Haldolul, Modicate, Thorazin și          așa-numitul modificator al dispoziției Litiu, nu sunt substanțe naturale ci otrăvuri fabricate, în mod adecvat numite neurotoxine de către psihiatrul și criticul psihiatriei Peter Breggin în mai multe din cărțile sale și de către Joseph Glenmullen un instructor în psihiatrie la Harvard Medical School, în cartea sa “Prozac Backlash”. Aceste chimicale nu au o valoare sau un beneficiu medical dovedit. Ceea ce fac ele este să controleze sau să înfrângă orice comportament, stare sau emoție problematică sau perturbantă. Aceste toxine, în mod particular neurolepticele ca Olanzapina, Haldolul, Modicate, Clorpromazina sunt atât de dăunatoare și puternice încât mulți supraviețuitori ai psihiatriei și alți critici le numesc lobotomii chimice sau cămăși de forță chimice. Eu le numesc cătușele minții.

Aceste droguri au multe efecte care dăunează, numite “efecte secundare” pentru a minimaliza modul în care sunt ele percepute, ca de pildă tremur, mișcări incontrolabile ale mâinilor sau ale altor părți ale corpului (care survin în boli neurologice ca Parkinson sau diskinezia tardivă), crampe musculare puternice, vedere încețoșată, coșmaruri, izbucniri bruște de manie, agitație, pierderi de memorie, leșin, tulburări ale circulației sângelui, hipersalivație, crize si moarte subită. De fapt aceste așa-numite “efecte secundare” sunt efectele intenționate ale medicamentelor. Aceasta frică de medicamentele psihiatrice este compusă din ignoranța și incertitudine, pentru că psihiatrii și alți doctori omit să informeze pacienții asupra efectelor îngrozitoare ale acestor medicamente.

Fără folosirea amenințării sau a forței, fascismul nu putea exista. Machiavelli, Mussolini, Hitler știau acest lucru. Toți dictatorii și tiranii știau acest lucru elementar. Și acesta este cazul psihiatriei. Fără utilizarea amenințării și a forței, psihiatria instituțională ar muri. O mulțime de psihiatrii ar rămâne fără locul de muncă. Psihiatria iși obține autoritatea și puterea de a încarcera, spitaliza involuntar, și de a amenința persoanele împotriva voinței lor din partea statului.

Legislația din domeniul sănătatii mentale – Legea 487/2002 votată de Parlamentul României dă psihiatrilor si altor medici, puterea de a spitaliza involuntar orice persoană despre care ei cred, după numai câteva minute de examinare că reprezintă un pericol pentru sine însăși sau pentru alții. Acest lucru este problematic. Legea sănătații mentale presupune în mod greșit faptul că doctorii pot prezice comportamentul periculos sau violent, ceea ce in realitate ei nu pot face. Trebuie subliniat faptul că legea sănățatii mentale din România permite în mod legal statului, folosirea forței pentru a reține sau încarcera oamenii pentru zile, săptămâni sau luni. Din nefericire nu a existat niciodată un protest public asupra faptului că oamenii judecați sau presupuși a fi nebuni sau periculoși, dar care nu sunt acuzați de nici o infracțiune, pot fi cu toate acestea închiși fără nici un fel de judecată sau fără a li se acorda drepturile legale prevăzute pentru oameni acuzați de infracțiuni ca de pildă uciderea sau violul. Aceasta este detenția preventivă, care este ilegală in România și în celelalte așa-zisele țări democratice, dar care este legală și care constituie o practică obișnuită în toate statele polițienești și în țările totalitariste. Nu cunosc niciun proces care să pună problema spitalizării involuntare ca detenție preventivă și prin urmare ca neconstituțională.

În psihiatria instituțională din statele fasciste tratamentul forțat este regula, nu excepția. Tratamentul forțat și complicate experimente medicale impuse miilor de evrei, țigani, deținuti politici, femei și copii au fost îndeplinite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în lagărele morții de pe tot întinsul Germaniei naziste.

Există acum dovezi incontestabile că au fost psihiatrii germani, în mod special profesorii proeminenți din psihiatrie și șefii departamentelor psihiatrice care au fost responsabili pentru inițierea și administrarea infamului program T4, care a implicat uciderea în masă în timpul holocaustului a peste 200.000 de pacienți psihiatrici și mii de copii și adulți bolnavi și handicapați. Termenul eutanasie și moarte blândă folosite pentru a descrie acest program criminal este un crud eufemism.

Mare parte din psihiatria biologistă care este în mare măsură bazată pe asumpții nedovedite despre cauzele biologice și genetice ale schizofreniei și ale altor boli mentale, iși are originea la psihiatrul rasist și eugenist din Germania nazistă, Ernst Rudin care a propagat mitul că schizofrenia este o boală genetică.

El împreună cu sute de alți psihiatrii din programul T4 de ucidere în masă a pacienților psihiatrici este încă citat în câteva articole din jurnalele psihiatrice, așa cum a dovedit cercetătorul Lenny Lapon în strălucitoarea sa carte “Asasini in halate albe: Genocidul psihiatric din Germania nazistă” . El a arătat că mai mulți psihiatrii germani din epoca nazistă au emigrat în Statele Unite și Canada și au reușit să-i îndoctrineze pe mulți dintre colegii lor cu teoriile lor biologice, genetice și rasiste asupra bolii mentale. Heinz Layman care a emigrat în Canada în 1937 este principalul responsabil pentru introducerea Thorazinului și a Clorpromazinei și a promovat uzul medicamentelor psihiatrice în Canada.

Acum avem o epidemie de leziuni ale creierului cauzate de medicamentele psihiatrice, parțial datorate lui Layman și celorlalți doctori pe care i-a învățat. Într-un articol dintr-un jurnal din 1954, Layman admitea că Thorazinul este “un substitut farmacologic pentru pentru lobotomie”. În ciuda recunoașterii publice al acestui fapt alarmant, Layman nu a încetat să folosească acest medicament pe mulți dintre pacienții săi “schizofrenici” din spitalul Douglas din Montreal. Layman deasemenea l-a convins pe Ewen Cameron să administreze clorpromazina și multe alte medicamente pe lângă cantități enorme de electroșocuri. Clorpromazina, considerat un medicament experimental la acea vreme, a fost în mare măsură folosit pe mulți pacienți în infamele experimente de spălare a creierului conduse de Cameron în institutul Allan Memorial în anii 1950 si 1960.

Atunci nu a existat consimțământ informat, așa cum nu există nici acum. În timpul nazismului doctorii nu cereau permisiunea. Potrivit ideologiei naziste aceștia erau “consumatori inutili” sau ”subumani”. Aceasta este atitudinea care încă domină psihiatria biologistă de pe întinsul Americii de Nord. Altă moștenire a psihiatriei din Germania nazistă este ampla acceptare și justificare a abuzurilor pentru a înfrânge voința pacienților necooperanți sau rebeli. Restricțiile fizice sau mecanice ca de pildă curelele, sforile, centurile, cătușele și captivitatea în izolare sunt folosite în instituțiile psihiatrice nu pentru a trata sau pentru protecție ci pentru a pedepsi oamenii pentru comportamente dizidente sau rebele. Această etalare nudă a forței și amenințărilor împotriva pacienților de către personalul spitalelor seamană cu brutalitatea personalului psihiatric german din timpul holocaustului.

Un foarte adecvat citat al lui Leonard Roy Frank, autorul cartii “Influencing Minds” este acesta : “Mistificarea este apărarea psihiatriei împotriva pericolului de a se afla”. Multe dintre etichetele sau diagnosticele folosite de psihiatrii nu se referă la probleme psihiatrice reale sau la boli existente. Profesorul de psihiatrie Thomas Szasz a expus frauda și mitul conceptului de boala mentală în multe cărți, începând cu clasica sa carte “Mitul bolii mentale“. Această deformare este una dintre cele mai mari scandaluri științifice din epoca noastră. Cuvintele codificate care sunt acum folosite în psihiatria biologistă ca de pildă antidepresivele, nu ajută oamenii să-și depășească depresia și nu înțeleg cauzele depresiei. Termenul “camera tăcută” este o expresie frauduloasă pentru captivitatea în izolare. Cuvântul “medicație” este de asemenea un eufemism înșelător pentru substanțele toxice la care mulți dintre noi au fost supuși. Acest text e o încercare de a arăta că psihiatria coercitivă, instituțională are o istorie fascistă și că psihiatria biologistă așa cum e practicată astazi în instituțiile psihiatrice din România și nu numai, este încă bazată pe frică, forță si fraudă. Psihiatria nu merită sprijinul public și guvernamental și nu ar mai trebui finanțată din banul public. Trebuie inițiate toate demersurile pentru a scoate psihiatria în afara legii și pentru a o condamna în mod public! Trebuiesc creeate propriile noastre alternative față de sistemul monstruos și diabolic al sănătații mentale sprijinit de Legea 487/2002 votată de Parlamentul României. Făcând acest lucru devenim mai puternici. Aceasta este munca noastră, provocarea noastră și speranța noastră.

Textul a fost adaptat de mine la situația socială și juridică din România precum și la legile statului român întrucât nu se supune reglemătărilor legii drepturilor de autor ba, chiar e încurajată distribuirea textului prin toate mijloacele de comunicare. Textul a fost modificat în momentul în care m-am certat urât de tot cu psihiatria și în care am încercat  să-i aduc pe cei de la CCHR (Citizens Commission on Human Rights) în România. Nu a fost posibil, dar încă încerc. Pentru că sistemul legislativ tolerează astfel de încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului, medicii sunt protejați. Dacă faci o plângere penală la parchet, îți este clasată pe motiv că fapta nu există. 

Am luat legătura cu cei de la CCHR și vreau să le arăt și să le povestesc prin ce trec ființele umane care sunt puse sub cheie, care sunt aruncate în spatele gratiilor fără a avea dreptul la un proces asistat de un apărător, iar toată terapia cu medicii psihiatri se reduce la o milogeală pentru a fi eliberat cât mai curând posibil. Să știe și lumea cât de mult e România ancorată și bine înfiptă în Evul mediu timpuriu. Pentru că vina mai mare aparține a celui care n-a împiedicat decât a celui care a înfăptuit.