23 ianuarie 2021

Săriți lume, că mă bat singură!

Să ne înțelegem: N-am nimic cu persoanele de etnie. Doar că nu pot să le sufăr. Pe de altă parte, pe controlorii de troleu îi consider cei mai infecți oameni. Cum să te duci la muncă să te cerți cu oamenii 8-10 ore pe zi? De ce fac acest preambul? Păi mi s-a întâmplat să am parte de puțin teatru zilele trecute, într-un mijloc de transport RATBV. Că și așa teatrele-s închise în perioada asta. Problema, ușor de rezolvat, era că spectatorul, în speță eu, stătea cu spatele. Așa că m-am mutat pe scaunul vecin, am scos punga pe popcorn sau semințe, nici eu nu știu exact ce aveam, și am urmărit show-ul:

Trei controlori, un el și două ele, au blocat accesul unei persoane de a coborî, pentru că nu avea sfântul bilet. Bine, îl avea, dar era nevalidat, așa că nu se pune. Țeapă! Și pe măsură ce autobuzul avansa, etnica minoritară devenea tot mai agresivă. Că nu, că pe ea s-o lase să coboare, că nu-i de-aici și n-a știut, că e bolnavă, că trebuie să meargă la spital. Când e ceva de dat socoteală, ăștia toți vin sau se duc la spital. Asta e placa lor. Că vai! că i-au arătat că are bilet, nevalidat, repet, și că s-o lase să coboare. Eu priveam încântat. Că anticipam cumva unde se va ajunge. Când două entități sociale de o asemenea speță se întâlnesc, n-are cum să iasă ceva bun. Clandestina devenise agresivă, și o dădea pe aia ciudată: Ce, vrei să mă bați? Ți-am zis că am bilet, trebuie să ajung la spital și lasă-mă să cobor! Ce vrei de la mine? Totuși, n-avea cum să nu îți atraga atenția acel Ce, vrei să mă bați? 

Cu cât înainta autobuzul, cu atât mai agresivă era contravenienta. Uimire din partea mea, controlorii chiar au fost profi, nu s-au agitat, și serveau peste fileu la toate replicile agresive. Nice!

-Că ce vrei? Vrei bani? Vrei să mă bați?

-Nu, ți-am cerut să te legitimezi.

Și au ținut-o tot așa până la penultima stație, când dintr-un zvâc pornit, persoana le-a împins agresiv pe cele două controloare, vrând să coboare, moment în care organele au împins-o înapoi, iar asta ce a făcut? S-a autovătămat, strigând că Văleu, lume, iaca, m-au bătut. Săriiiți! Asta era justificarea ciudățeniei de întrebare repetată obsesiv: Ce, vrei să mă bați? Niciodată n-am fost de partea controlorilor RAT, dar de data asta, recunosc, aveau dreptate. Și m-a uimit, când controlorii au spus, termină cu circul și teatrul ieftin, că oricum sunt camere în autobuz. Hmm! Clever boys! 

Am coborât la capăt de linie prin singura ușă pe care șoferul a lăsat-o deschisă și mi-am văzut de ale mele. În trei minute am și uitat ce s-a întâmplat. Dar ca să vezi până unde merge ticăloșia acestei tipologii de om. Dacă nu erau camere, văleu, că au bruscat-o, că au bătut-o, că e victimă. Bla, bla, bla, văleu! Stai dracu' jos și taci!

Fac pariu că la întoarcere nu i-a mai ars de-a băga manele la telefonul mobil, pentru că era fix genul ăla de om care face așa ceva și dacă îi atragi atenția frumos, devine agresiv/ă. Începe să se bată singură, după care strigă Văleu!